“Fericirea e un mizerabil stupefiant”

N-am mai scris de luni bune,n-am mai scris de cand eram fericita.Da am fost fericita!Am atins apogeul fericirii,ca mai apoi sa ma prabusesc; contactul cu solul sa fie atat de dureros incat sa-mi sparga si ultima parte intreaga de suflet.Scriu astazi,10 decembrie,pentru ca ma simt singura.As vrea sa strig,dar ma simt intr-un mediu vid.Ce rost are sa tipi,cand nu te aude nimeni?

Astazi nu mai sunt fericita.De ce?Pentru ca asa suntem noi oamenii,pentru ca “fericirea e un mizerabil stupefiant”,fericirea e ceva efemer,ca prima iubire,te vrajeste si pleaca.Sau a doua iubire..sau toate iubirile?Oare toate iubirile sunt la fel?Nu,nu sunt la fel.Am iubit doi oameni la fel de mult,dar in moduri atat de diferite.Pe primul l-am iubit obsesiv,cred ca inca am pastrat obsesia,pentru ca ma mai intorc din cand in cand la el.Am o senzatie placuta cand ii simt mainile in jurul meu,dar doar atunci,pentru ca dupa ce plec,imi e scarba si imi repet mereu ca nu ma mai duc,dar ma intorc. Pe al doilea l-am iubit “din prima vedere” ,curat si sincer.L-am iubit si il iubesc atat de mult incat ma bucur ca e fericit.Sunt linistita si nu mai sunt cuprinsa de dorinta arzatoare de a-l avea pentru mine.A fost liber sa plece si a plecat.Mi-a lasat in urma cele mai frumoase amintiri ,cele mai pretioase momente traite,ii sunt datoare sa-l iubesc.Imi aduc cu drag aminte de diminetile in care ma trezeam si stiam ca e acolo,de serile in care adormeam stiind ca maine e o zi minunata,de siguranta imbratisarilor si de pasiunea sarutarilor.Candva mi-a spus ca spera sa-l pot primi inapoi daca va vrea sa se intoarca,acum vreau doar sa-i spun ca sper sa se intoarca,pentru ca ,desi ,nu garantez pentru ziua de maine,astazi stiu ca l-as primi fara ca macar sa clipesc.I-am lasat de curand un mesaj si i-am spus cat de mult imi lipseste.Nu mi-a raspuns,nici nu ma asteptam sa o faca.Stiu doar ca e bine si daca el e bine si eu sunt.Dar tot nu sunt fericita,desi as avea 1000 de motive sa fiu.Nu pot fi fericita pentru ca aspir la ceva ce nu mai am si nu se stie daca voi mai avea.Aspir la el,la sufletul lui.Poate ca doar nu l-am meritat…Daca vreodata va vedea asta vreau doar sa stie ca astazi il iubesc ca atunci cand i-am spus prima oara.

Astazi e diferit…

In urma cu ceva timp,cand dragostea mea pentru EL atingea apogeul,imi propusesem sa-i dedic 100 de scrisori,in care sa-i spun tot ce am trait de-a lungul timpului.Astazi,la cateva luni dupa,nu mai simt nevoie sa fac asta.Astazi,la doar cateva luni,simt ca iubesc un alt om.Inca nu am certitudinea daca in viata iubesti cu adevarat o singura data sau iubesti fiecare persoana care iti poate face inima sa vibreze.Ceea e sigur e ca acum iubesc diferit.Pe EL l-am iubit cu toata fiinta mea,nebuneste,copilareste,atat de mult incat il zeificam.Eu asa il iubeam…el ,doar in pat.Nu am simtit niciodata dragostea cu adevarat,nici macar atunci cand trupurile noastre se contopeau.

Astazi e diferit…Pe noul El simt ca incep sa-l iubesc intr-un mod atat de diferit,atat de sensibil incat imi e teama sa nu strivesc ce simt…Desi e putin timp,poate prea putin…cu el am simtit cum inima imi vibra puternic,cum fiecare atingere era facuta parca sa fie a mea,cum ochii aceia verzi,erau facuti special sa ma priveasca pe mine.Cu el am simtit ca am atins Universul.Cu el ,m-am simtit femeie.Nu as fi crezut ca poate exista atata gingasie in niste brate atat de puternice.Pe el nu-l pot descrie in cuvinte,nu-i pot gasi nici un defect si nici o calitate sa incapa in vorbele mele.

Insa,fericirea nu poate fi intotdeauna deplina…Astazi nu ma mai desparte de omul iubit distanta construita intre inimile noastre,ci distanta reala..km…Pentru mine nu ar reprezenta un impediment,pentru el insa,este.Nu doreste sa-mi inchida viata,sa ma faca sa-l astept la nesfarsit.Probabil nici nu doreste sa o inchida pe a lui,iubind un copil.Il doresc,chiar si la sute de km distanta si vreau sa-i demonstrez in timp,ca poti iubi un om indiferent de locul in care va aflati.

Km,distanta,varsta,cariera sunt lucruri irelevante in iubire.

Scrisoarea a III-a

Amintiri,28 martie 2014

Dragul meu,

Astazi m-am gandit toata ziua la tine.Maine o sa plec intr-o mini-vacanta.Mi-as fi dorit sa ma insotesti,dar stiu ca nu ai cum.Esti ocupat cu ea…mie mi s-a terminat doza de timp,acum e randul ei.

In timp ce-mi pregateam bagajul ma intrebam cum ar fi sa stau din nou cu tine.Sa ma trezesc langa tine,dupa  o noaptea plina de iubire,sa imi beau cafeaua si sa trag insetata dintr-o tigara,iar tu sa te uiti la mine,asa cum o faceai la inceput.Imi doresc sa imi ciufulesti parul si sa ma gadili…sa ma saruti usor pe gat si sa ma iei in brate.Imi lipsesc clipele cu tine,mai mult decat cred ca imi lipsesti tu…Astazi mi-e dor de noi,pentru ca maine plec si stiu sigur ca acum nu vei mai veni,nici macar in vizita.Tie nu ti s-a intamplat niciodata sa-ti fie dor de momentele cu mine?

Scrisoare a II-a

Amintiri,27 martie 2014

Dragul meu,

In seara asta mi-am trecut privirea peste scrisoarea de aseara.Ma gandeam ca nu am o dispozitie prea buna pentru a scrie ceva ,asa ca am inchis laptop-ul.M-am asezat pe partea stanga,cu mana sub perna ( dupa cum sigur intuiesti),dar nu am putut sa dorm.Am deschis din nou laptop-ul si m-am gandit sa-ti scriu,pentru ca am promis ca iti voi dedica 100 de scrisori.

Sa revin la ce am zis aseara.Iti mai aduci aminte cand ai inceput sa ma iubesti?Eu inca stiu.Era o zi de iarna,prin ianuarie.Imi amintesc ca eram acasa la fostul meu prieten si ai venit si tu,ne cunosteam bine pe atunci.De obicei nu prea imi dadeam mare interes sa ma aranjez,daca nu ieseam in locuri prea populate,dar in seara aceea nu stiu ce mi-a venit.Tin minte ca am stat o ora sa imi indrept perfect parul,astfel incat sa imi alunece lin pe umeri.Aveam o pereche de pantaloni verzi si un hanorac banal.Ai venit si tu,m-ai salutat,m-ai privit intr-un mod bizar si te-ai asezat langa mine.Ti-ai trecut mana prin parul meu si mi-ai spus ca imi sta bine.Mi-ai zambit frumos,asa cum nimeni nu-mi zambise vreodata.Da,atunci ai inceput sa ma iubesti.Daca totul e doar in mintea mea,m-ai putea contrazice?

Scrisoarea I

Amintiri ,26 martie 2014

Dragul meu,

Nu ti-am mai scris de mult timp,dar nu am incetat niciodata sa scriu despre tine.M-am gandit ca e nedrept sa scriu despre cine esti tu,despre noi,despre dragostea noastra.Poate consideri ca te barfesc.Asa ca am decis sa iti scriu tie – celui care mi-ai furat zambetul de copil inocent,mi-a transformat privirea blanda intr-una plina de manie,tie,celui care ai facut ca sufletul meu sa fie viu – chiar daca nu am siguranta ca vei citi vreodata aceste scrisori.

Asta e prima scrisoare.Mi-am propus sa-ti scriu in jur de 100,sper sa reusesc si mai sper ca intr-o buna ziua cand iti vei tine copilul in brate si iti vei aduce aminte de mine,vei cauta pe net cateva date si atunci vei da de scrisorile acestea si vei simti ca au fost scrise pentru tine.

Pe tine te-am cunoscut….Habar nu am unde.Te stiu de multi ani.Cred ca te-am iubit inca din primul moment,doar ca a durat ceva pana mi-am dat seama.Tu iti mai aduci aminte ziua in care ai inceput sa ma iubesti?

In viata avem parte de anumite lucruri.Multi le-ar divide in doua categorii: BUNE si RELE.

Eu am gasit pe parcurs,o a treia categorie.Cred cu tarie ca exista lucruri in viata noastra,de care,oricat de mult am incerca,nu vom scapa niciodata.Aceste lucruri sunt cele mai frumoase si mai dure.Nu le poti numi lucruri bune,pentru ca iti aduc uneori atat de multa dezamagire,incat ai da orice sa nu fi aparut in viata ta.Dar,nu le putem numi nici lucruri rele,pentru ca ofera momente de neuitat,de extaz,acele momente pe care vei cladi cele mai frumoase amintiri.

Am trei lucruri,de care,oricat de mult as vrea sa uit,nu reusesc.Ma urmaresc pretudinteni.In clipa in care ajung sa cred ca le pot inchide in cufarul cu amintiri,ele sunt mai puternice si dau navala peste mine sau peste sufletul meu.Atunci ma conving ca trebuie sa accept ca aceste trei lucruri constituie toata existenta mea.

Primul e caracterizat de amintirea bunicului.El a fost primul barbat pe care ochii mei l-au vazut si l-au iubit.M-a invatat sa merg,sa citesc,sa scriu si nu in ultimul rand,sa fiu om.Mi-a oferit unele din cele mai frumoase clipe ale vietii,dar in momentul in care a plecat,desi cu lacrimi l-am implorat sa nu ma lase singura,m-a doborat.Atunci am simtit pentru prima oara durerea.Oricat am incercat sa trec peste,nu am putut.Se implinesc patru ani de cand inca sper,ca intr-o buna zi il voi revedea.

Al doilea lucru e legat de tata.El era regele meu si eu eram printesa lui.De la el am primit cele mai sincere priviri.El nu m-a certat niciodata,si nu pentru ca eram un copil model,ci pentru ca nu avea putere sa ridice tonul sau palma la ingerul lui.Eram lumina ochilor lui si prin mine,vedea totul mai frumos.Imi repeta fara incetare ca eu sunt singurul lucru pentru care si-ar da viata.Dar a uitat vorbele astea si a plecat si el,nu in alta lume,ci in alta familie.A ales o cale mai usoara,a fost las si nu a luptat pentru mine.Nu-l condamn!Candva stiu ca se va intoarce si atunci il voi astepta cu bratele deschise,asa cum o faceam si cand aveam 5 ani si ardeam de nerabdare sa-l vad.Sunt 2 ani de cand astept sa ma imbratiseze din nou.

Iar cel de-al treilea lucru,tine de el…El,baiatul pe care l-am urcat pe un piedestal.Cu el am trait momente de neuitat.Momente de extaz si momente de durere.Imi lovea crunt sufletul,ori de cate ori avea ocazia,dar tot el il si bandaja si ii oferea cel mai bun tratament.El nu a reusit niciodata sa plece definitiv de langa mine si nu l-am inteles.In privinta lui,nu mai sper sa se mai intoarca,pentru ca stiu sigur ca o va face.El e cel mai dur si mai frumos lucru din viata mea.Mi-am jurat de atatea ori ca o sa uit ca a existat,dar de fiecare data cand eram gata sa castig batalia cu iubirea pentru el,se intorcea.Parca stia ca nu trebuie sa ma lase sa-l uit.

Pentru toti cei trei barbati din viata mea,sunt aici.De amintirile cu ei,mi-am dorit sa scap,dar nu am reusit niciodata,pentru ca in viata exista lucruri,de care oricat de mult ti-ai dori sa te indepartezi,nu vei reusi .Lucrurile astea si dragostea pentru mama,inca imi tin sufletul viu.

Fericirea tine 3 zile!

Amarata asta de fericire care e atat de greu de gasit,tine doar 3 zile.Nu stiu cine a inventat regula asta aiurita.

Tu te-ai hotarat sa te intorci,eu m-am hotarat sa te accept.Initial am fost in extaz,dar apoi am avut impresia ca totul imi scapa de sub control.Tu esti ok,poate prea ok.Eu sunt geloasa,poate prea geloasa!Calmul si fericirea,pe care mi le-am dorit, au durat doar trei zile.Imi e atat de teama sa nu te pierd din nou incat nu ma pot bucura ca te am acum.

Ai lipsit atat de mult pana acum,incat cred ca nu imi pot permite luxul emotional sa te mai las sa te mai ratacesti inca o data!Daca ai venit acum,langa mine,aici vreau sa ramai!

Eroul meu

Te-am iubit din momentul in care am vazut prima raza de lumina.Te-am cunoscut atat de bine inca de la prima atingere.Ai devenit totul pentru mine fara ca macar sa iti dai seama.Prin venele mele curgeai tu.Erai parte din mine.

Ai lipsit nopti din viata mea,dar ai recuperat cu momente extraordinare.Plecai cu zilele,varsam lacrimi in urma ta ,dar cand te intorceai inima mea nu mai stia nimic in afara de tine.Apoi cand plecai iar,te implor sa ma iei cu tine.De putine ori ai facut-o.Intr-un final ma conformasem cu asta.Stiam ca trebuie sa accept sa pleci,pentru ca oricum te intorceai mereu.Nu te-am simtit niciodata departe,desi erai la mii de km distanta.Te visam noptile,dormeam cu poza noastra in brate si asteptam cu nerabdare sa sune telefonul.Vocea ta era cel mai bun calmant.Mi-ai alinat nopti si mi-ai inseninat zile.Ma trezeam si adormeam cu gandul la tine.

N-am crezut ca si tu,tocmai tu vei pleca.M-ai lasat ani intregi sa te pun pe un piedestal,sa urc pana in varful muntelui,ca mai apoi sa ma lasi sa cad – de data asta- fara sa ma tii de mana.M-ai impins cu propriile vorbe si cu priviri pline de ura,ca sa fii sigur ca simt durerea.

De atunci,mi-am tot repetat,ferm convinsa fiind,ca nu imi mai pasa de tine,ca ai ales sa pleci si nu mai vreau sa te intorci.Am spus toate astea,crezand ca ai distrus tot ce era in sufletul meu.Nu am stiut ca iubirea mea pentru tine este atat de mare,incat moare in fiecare seara,otravita de dezamagirea care mi-a ramas,dar renaste in fiecare dimineata,parca tot mai puternica,datorita amintirilor.Esti icoana sufletului meu.Lacrimile iti acopera chipul cu noroi,dar zambetul din poze si vorbele ce-mi rasuna mereu in minte,ti-l curata,parca de fiecare data mai bine.

Nu stiu in ce moment am reusit sa omor dragostea ce mi-o purtai.Nu stiu cand am inceput sa ne purtam ca doi straini sau in ce clipa ai ales sa pleci definitiv.Nu stiu cand ai lasat ca altcineva sa-mi ocupe locul in sufletul tau.Nu stiu ce faci,cum esti,cum arati acum.Tot ce stiu e ca as vrea sa-ti scriu o scrisoare.Sa-ti spun ca :

Au trecut aproape doi ani de cand nu te-am mai vazut.Stiu ca esti bine,dar nu fericit.Te cunosc pentru ca eu sunt tu si tu esti eu.Pentru ca vorbesti,gandesti,mananci si mergi la fel ca mine.Ne asemanam prea bine ca sa nu-mi dau seama ce simti.Ai pierdut si tu,la fel de mult cum am pierdut si eu.Dar tu ai ales sa pleci,pentru ca te-am dezamagit,pentru ca ai preferat sa tii pe altcineva in viata ta,pentru ca ai vrut liniste si ai vrut sa uiti.Eu am ramas acolo unde m-ai lasat.In aceeasi camera ,care nu e a mea,cu oameni in jurul meu care vor sa-mi umple golul din suflet pe care l-ai lasat si cu amintirea ta.Imi doresc sa te am in fata,sa te imbratisez si sa-ti spun ca viata mea ar fi fost alta cu tine in ea.De cand ai plecat,nu am mai fost niciodata pe deplin fericita.Imi e atat de greu sa te stiu aproape si totusi atat de distantat.Am o dorinta arzatoare sa vin si iti strig in fata ca te iubesc mai mult pe zi ce trece.Ca nu am cui sa-i mai povestesc tot ce fac,ca nu mai are cine sa ma inveleasca noaptea si sa ma sarute pe frunte.Ca inca sunt acelasi copil pe care tu,TATA,l-ai lasat cand ai ales sa pleci altundeva.Vreau doar sa-mi fac curajul o data sa-ti spun ca imi crapa sufletul de dorul tau,ca poate tu mai inlocuit cu o alta familie,dar tu nu vei fi niciodata inlocuit.

Ai fost,esti si ramai mereu EROUL meu!Esti sufletul meu ,la fel cum ai fost din prima clipa in  care m-am nascut.Strig tare..sper sa ma auzi…Abia astept sa te intorci candva TATA!

 

Asteptare…

Te-am dorit atat de mult ,incat atunci cand te-am avut,nu am stiut cum sa ma port cu tine.De-a lungul multor ani,te-am avut aproape,atat de aproape incat nu credeam ca vreodata vei pleca.Mi-ai fost prieten,mi-ai devenit iubit,apoi amant si in cele din urma nimic.Ai intrat in viata mea intr-un mod subtil,incat nu stiu in ce moment te-am cunoscut sau in ce clipa am inceput sa te iubesc.Daca te-am iubit din vremea in care eram confidenti,prieteni sau am inceput sa te iubesc din momentul in care am devenit iubiti,asta nu stiu daca voi afla vreodata…E o enigma pentru mine clipa in care tu ai devenit TOTUL.

Ai plecat…am plecat…Si totusi te-ai intors si m-am intors de atatea ori in locul in care ma simteam in siguranta.Te-ai intors la mine,desi imi tipai in fata ca te epuizez,ca te distrug psihic.Te-ai intors,desi mi-ai dat dovada de nenumarate ori ca inima ta nu mai bate pentru mine.Te intorceai si ma tineai in brate de parca ar fi fost prima oara.M-am intors,desi m-am jurat ca nu imi vei mai vedea niciodata ochii.M-am intors,desi mi-ai calcat sufletul in picioare de atatea ori.M-am intors de fiecare data la tine ,pentru ca doar acolo eu ma simteam eu,ma simteam in siguranta,pentru ca ai fost si vei fi mereu cel mai rau si cel mai bun lucru din viata mea!

Nu am avut niciodata curajul sa plec definitiv.Ma indoiam ca tu vei pleca vreodata cu gandul sa nu te mai intorci.Si totusi ai facut-o.Ai plecat trantind usa atat de tare,incat sa fii tu sigur ca niciodata nu o vei mai deschide.De ce ai facut asta nu stiu…

Poate te sufocai,poate iti doreai altceva,poate niciodata n-a fost iubire…Doar tu stii…

Te-am iubit atat de tare,incat n-am stiut cum sa am grija de inima ta.Stiu sigur ca oricat as astepta,de data asta nu te mai intorci pentru ca pe cat de subtil ai venit,pe atat de brutal ai plecat.

Nu poti scoate un om din suflet,desi nu mai este al tau.Dragostea,voluntar sau nu,asteapta o eternitate.

 

 

Prima poveste de iubire….

– Cum a fost prima ta poveste de iubire?

– Aveam doar 16 ani cand m-am indragostit de el.Imi aduc cu drag aminte ca era o zi de vara exagerat de calduroasa.Pe EL il stiam de mult.Era un barbat frumos ,saten si cu ochii albastri.Avea ceva aparte…m-a cucerit.

Am facut tot posibilul sa ii captez atentia si am reusit.Am inceput sa iesim,devenisem iubiti(sau cel putin asa credeam eu ).

– Ce s-a intamplat apoi?

– M-am daruit lui cu toata fiinta mea.Dupa o vreme am aflat ca sunt insarcinata.Am vrut sa-i spun,dar am aflat ca el mai are inca o relatie.Juca la doua capete cum s-ar spune.Am preferat sa tac,sa ascund.

-El nu a aflat?

– Ba da.Niste prieteni i-au spus ca urma sa devina tata.M-a cautat,s-a uitat adanc in ochii mei si m-a intrebat daca e adevarat.

– Ce i-ai raspuns?

– L-am privit cu ura si cu iubire in acelasi timp.I-am spus ca nu este problema lui si sa nu ma mai caute niciodata.I-am intors spatele si am plecat.

– Si el ce a facut?

– A alergat dupa mine.Eu am fugit de el,pana am ajuns acasa.Am inchis usa si nu am mai iesit o buna perioada din casa.

– Cu copilul ce s-a intamplat?Ce au spus parintii tai?

– Facem ordine intr-o zi si a venit la noi medicul meu de familie,care a anuntat-o pe mama ca sunt insarcinata.Ea nu stia nimic pana in acel moment.Mama era nervoasa si nu-i venea sa creada.A mers la tata si i-a istorit tot ce ii auzise urechile.Tata a venit in camera la mine.Mi-a spus sa ridic privirea si sa-i spun daca este adevarat.Mi-a fost frica,dar i-am recunoscut.Aveam 5 luni de sarcina,nu mai puteam sa ascund burta mult timp.Am ramas suprinsa cand m-a imbratisat si mi-a spus ca nu este suparat.

– Ce aveai de gand sa faci cu cel mic?

– A venit vremea sa nasc.Am mers la maternitate cu mama,am nascut un baietel de 3 kg,sanatos.Eram foarte fericita.Inainte cu o zi de a ma externa,am fost chemata in cabinetul medicului.Acolo ma asteptau un domn si o doamna cu o situatia financiara foarte buna.Mi-au spus daca le dau lor copilul meu.Nici nu am vrut sa aud de asa ceva,i-am refuzat categoric.Copilul a mers cu mine acasa.

– Tatal copilului a venit vreodata sa-l vada?

– Il vedea zilnic la gradinita,apoi la scoala.A fost in aceeasi clasa cu celalalt copil al lui pe care-l facuse cu cealalta femeie cu care mai avea o relatie.

– Nu te-a deranjat sa vezi ca vine si isi ia copilul iar pe al tau nu il ia acasa?

– Nu m-a deranjat.A fost alegerea lui.Eu am incercat sa fiu si mama si tata pentru copilul meu.Parintii mei il adorau.Nu i-a lipsit nimic.Cu cat a crescut mai mare ,cu atat a devenit mai bun prieten cu fratele sau.Acum merge pe la el pe acasa,el vine pe la noi,dar niciodata nu il poate privi pe tatal prietenelui sau ca pe tatal lui.II spune “tata” actualului meu sot.

– Regreti situatia asta?

– Nu regret nici o secunda ce s-a intamplat .Am un copil minunat.Au trecut ani de atunci,ce rost ar mai avea regretele?El este casatorit,a mai facut o fetita,eu m-am casatorit,am mai facut un baiat.Fiecare si-a vazut de drumul lui.

-L-ai iubit mult?

– Nu stiu cum sa-ti explic.Eram o adolescenta atunci,dar l-am iubit cum un copil iubeste cadourile de Craciun,cum florea-soarelui iubeste Soarele,am vazut in el totul.As fi fost in stare de orice pentru el.

– Acum,dupa atatia ani mai simti ceva pentru el?

– Nu il mai iubesc.Acum imi iubesc sotul.Am un sot minunat.Dar pe el nu l-am uitat niciodata.Are un loc in sufletul meu.Ne leaga prea multe.

– Au trecut 17 ani si inca iti mai amintesti tot ce s-a intamplat?Ce frumos…

– Mi-am dorit mereu sa uit,dar de fiecare data cand mi-am privit baiatul,mi-am adus aminte de el.Are gesturile lui ,privirea,mimica fetei,e leit taica-su.La aspect seamana mai mult cu mine.Vei vedea ca nu vei uita niciodata omul pe care l-ai iubit din toata inima,pe cand aveai doar 16 ani.

– Multumesc!i-am spus eu.

– Nu ai de ce,a fost frumos sa mai trec o data prin amintiri.

Mama unui foarte bun prieten este o femeie minunata.Am stat intr-o seara de vorba cu ea si mi-a povestit tot ce am relatat mai sus.A fost superb.Prima ei iubirea,i-a oferit un cadou,un copil.Un baiat ce isi iubeste mama mai presus decat orice pe lume.Si noi,gasca lui de prieteni, o adoram.Nu ne lasa sa-i vorbim cu dvs. ,spune ca s-ar simti superioara noua,iar ea vrea sa fie egala.Ne iubeste pe toti,chiar si pe fiul omului cu care are un copil.Are o inima de aur.RESPECT!