“Fericirea e un mizerabil stupefiant”

N-am mai scris de luni bune,n-am mai scris de cand eram fericita.Da am fost fericita!Am atins apogeul fericirii,ca mai apoi sa ma prabusesc; contactul cu solul sa fie atat de dureros incat sa-mi sparga si ultima parte intreaga de suflet.Scriu astazi,10 decembrie,pentru ca ma simt singura.As vrea sa strig,dar ma simt intr-un mediu vid.Ce rost are sa tipi,cand nu te aude nimeni?

Astazi nu mai sunt fericita.De ce?Pentru ca asa suntem noi oamenii,pentru ca “fericirea e un mizerabil stupefiant”,fericirea e ceva efemer,ca prima iubire,te vrajeste si pleaca.Sau a doua iubire..sau toate iubirile?Oare toate iubirile sunt la fel?Nu,nu sunt la fel.Am iubit doi oameni la fel de mult,dar in moduri atat de diferite.Pe primul l-am iubit obsesiv,cred ca inca am pastrat obsesia,pentru ca ma mai intorc din cand in cand la el.Am o senzatie placuta cand ii simt mainile in jurul meu,dar doar atunci,pentru ca dupa ce plec,imi e scarba si imi repet mereu ca nu ma mai duc,dar ma intorc. Pe al doilea l-am iubit “din prima vedere” ,curat si sincer.L-am iubit si il iubesc atat de mult incat ma bucur ca e fericit.Sunt linistita si nu mai sunt cuprinsa de dorinta arzatoare de a-l avea pentru mine.A fost liber sa plece si a plecat.Mi-a lasat in urma cele mai frumoase amintiri ,cele mai pretioase momente traite,ii sunt datoare sa-l iubesc.Imi aduc cu drag aminte de diminetile in care ma trezeam si stiam ca e acolo,de serile in care adormeam stiind ca maine e o zi minunata,de siguranta imbratisarilor si de pasiunea sarutarilor.Candva mi-a spus ca spera sa-l pot primi inapoi daca va vrea sa se intoarca,acum vreau doar sa-i spun ca sper sa se intoarca,pentru ca ,desi ,nu garantez pentru ziua de maine,astazi stiu ca l-as primi fara ca macar sa clipesc.I-am lasat de curand un mesaj si i-am spus cat de mult imi lipseste.Nu mi-a raspuns,nici nu ma asteptam sa o faca.Stiu doar ca e bine si daca el e bine si eu sunt.Dar tot nu sunt fericita,desi as avea 1000 de motive sa fiu.Nu pot fi fericita pentru ca aspir la ceva ce nu mai am si nu se stie daca voi mai avea.Aspir la el,la sufletul lui.Poate ca doar nu l-am meritat…Daca vreodata va vedea asta vreau doar sa stie ca astazi il iubesc ca atunci cand i-am spus prima oara.

Advertisements

Astazi e diferit…

In urma cu ceva timp,cand dragostea mea pentru EL atingea apogeul,imi propusesem sa-i dedic 100 de scrisori,in care sa-i spun tot ce am trait de-a lungul timpului.Astazi,la cateva luni dupa,nu mai simt nevoie sa fac asta.Astazi,la doar cateva luni,simt ca iubesc un alt om.Inca nu am certitudinea daca in viata iubesti cu adevarat o singura data sau iubesti¬†fiecare persoana care iti poate face inima sa vibreze.Ceea e sigur e ca acum iubesc diferit.Pe EL l-am iubit cu toata fiinta mea,nebuneste,copilareste,atat de mult incat il zeificam.Eu asa il iubeam…el ,doar in pat.Nu am simtit niciodata dragostea cu adevarat,nici macar atunci cand trupurile noastre se contopeau.

Astazi e diferit…Pe noul El simt ca incep sa-l iubesc intr-un mod atat de diferit,atat de sensibil incat imi e teama sa nu strivesc ce simt…Desi e putin timp,poate prea putin…cu el am simtit cum inima imi vibra puternic,cum fiecare atingere era facuta parca sa fie a mea,cum ochii aceia verzi,erau facuti special sa ma priveasca pe mine.Cu el am simtit ca am atins Universul.Cu el ,m-am simtit femeie.Nu as fi crezut ca poate exista atata gingasie in niste brate atat de puternice.Pe el nu-l pot descrie in cuvinte,nu-i pot gasi nici un defect si nici o calitate sa incapa in vorbele mele.

Insa,fericirea nu poate fi intotdeauna deplina…Astazi nu ma mai desparte de omul iubit distanta construita intre inimile noastre,ci distanta reala..km…Pentru mine nu ar reprezenta un impediment,pentru el insa,este.Nu doreste sa-mi inchida viata,sa ma faca sa-l astept la nesfarsit.Probabil nici nu doreste sa o inchida pe a lui,iubind un copil.Il doresc,chiar si la sute de km distanta si vreau sa-i demonstrez in timp,ca poti iubi un om indiferent de locul in care va aflati.

Km,distanta,varsta,cariera sunt lucruri irelevante in iubire.

Scrisoarea a III-a

Imagine

Amintiri,28 martie 2014

Dragul meu,

Astazi m-am gandit toata ziua la tine.Maine o sa plec intr-o mini-vacanta.Mi-as fi dorit sa ma insotesti,dar stiu ca nu ai cum.Esti ocupat cu ea…mie mi s-a terminat doza de timp,acum e randul ei.

In timp ce-mi pregateam bagajul ma intrebam cum ar fi sa stau din nou cu tine.Sa ma trezesc langa tine,dupa ¬†o noaptea plina de iubire,sa imi beau cafeaua si sa trag insetata dintr-o tigara,iar tu sa te uiti la mine,asa cum o faceai la inceput.Imi doresc sa imi ciufulesti parul si sa ma gadili…sa ma saruti usor pe gat si sa ma iei in brate.Imi lipsesc clipele cu tine,mai mult decat cred ca imi lipsesti tu…Astazi mi-e dor de noi,pentru ca maine plec si stiu sigur ca acum nu vei mai veni,nici macar in vizita.Tie nu ti s-a intamplat niciodata sa-ti fie dor de momentele cu mine?

Scrisoare a II-a

ImagineAmintiri,27 martie 2014

Dragul meu,

In seara asta mi-am trecut privirea peste scrisoarea de aseara.Ma gandeam ca nu am o dispozitie prea buna pentru a scrie ceva ,asa ca am inchis laptop-ul.M-am asezat pe partea stanga,cu mana sub perna ( dupa cum sigur intuiesti),dar nu am putut sa dorm.Am deschis din nou laptop-ul si m-am gandit sa-ti scriu,pentru ca am promis ca iti voi dedica 100 de scrisori.

Sa revin la ce am zis aseara.Iti mai aduci aminte cand ai inceput sa ma iubesti?Eu inca stiu.Era o zi de iarna,prin ianuarie.Imi amintesc ca eram acasa la fostul meu prieten si ai venit si tu,ne cunosteam bine pe atunci.De obicei nu prea imi dadeam mare interes sa ma aranjez,daca nu ieseam in locuri prea populate,dar in seara aceea nu stiu ce mi-a venit.Tin minte ca am stat o ora sa imi indrept perfect parul,astfel incat sa imi alunece lin pe umeri.Aveam o pereche de pantaloni verzi si un hanorac banal.Ai venit si tu,m-ai salutat,m-ai privit intr-un mod bizar si te-ai asezat langa mine.Ti-ai trecut mana prin parul meu si mi-ai spus ca imi sta bine.Mi-ai zambit frumos,asa cum nimeni nu-mi zambise vreodata.Da,atunci ai inceput sa ma iubesti.Daca totul e doar in mintea mea,m-ai putea contrazice?

Scrisoarea I

Imagine

Amintiri ,26 martie 2014

Dragul meu,

Nu ti-am mai scris de mult timp,dar nu am incetat niciodata sa scriu despre tine.M-am gandit ca e nedrept sa scriu despre cine esti tu,despre noi,despre dragostea noastra.Poate consideri ca te barfesc.Asa ca am decis sa iti scriu tie – celui care mi-ai furat zambetul de copil inocent,mi-a transformat privirea blanda intr-una plina de manie,tie,celui care ai facut ca sufletul meu sa fie viu – chiar daca nu am siguranta ca vei citi vreodata aceste scrisori.

Asta e prima scrisoare.Mi-am propus sa-ti scriu in jur de 100,sper sa reusesc si mai sper ca intr-o buna ziua cand iti vei tine copilul in brate si iti vei aduce aminte de mine,vei cauta pe net cateva date si atunci vei da de scrisorile acestea si vei simti ca au fost scrise pentru tine.

Pe tine te-am cunoscut….Habar nu am unde.Te stiu de multi ani.Cred ca te-am iubit inca din primul moment,doar ca a durat ceva pana mi-am dat seama.Tu iti mai aduci aminte ziua in care ai inceput sa ma iubesti?

Imagine

In viata avem parte de anumite lucruri.Multi le-ar divide in doua categorii: BUNE si RELE.

Eu am gasit pe parcurs,o a treia categorie.Cred cu tarie ca exista lucruri in viata noastra,de care,oricat de mult am incerca,nu vom scapa niciodata.Aceste lucruri sunt cele mai frumoase si mai dure.Nu le poti numi lucruri bune,pentru ca iti aduc uneori atat de multa dezamagire,incat ai da orice sa nu fi aparut in viata ta.Dar,nu le putem numi nici lucruri rele,pentru ca ofera momente de neuitat,de extaz,acele momente pe care vei cladi cele mai frumoase amintiri.

Am trei lucruri,de care,oricat de mult as vrea sa uit,nu reusesc.Ma urmaresc pretudinteni.In clipa in care ajung sa cred ca le pot inchide in cufarul cu amintiri,ele sunt mai puternice si dau navala peste mine sau peste sufletul meu.Atunci ma conving ca trebuie sa accept ca aceste trei lucruri constituie toata existenta mea.

Primul e caracterizat de amintirea bunicului.El a fost primul barbat pe care ochii mei l-au vazut si l-au iubit.M-a invatat sa merg,sa citesc,sa scriu si nu in ultimul rand,sa fiu om.Mi-a oferit unele din cele mai frumoase clipe ale vietii,dar in momentul in care a plecat,desi cu lacrimi l-am implorat sa nu ma lase singura,m-a doborat.Atunci am simtit pentru prima oara durerea.Oricat am incercat sa trec peste,nu am putut.Se implinesc patru ani de cand inca sper,ca intr-o buna zi il voi revedea.

Al doilea lucru e legat de tata.El era regele meu si eu eram printesa lui.De la el am primit cele mai sincere priviri.El nu m-a certat niciodata,si nu pentru ca eram un copil model,ci pentru ca nu avea putere sa ridice tonul sau palma la ingerul lui.Eram lumina ochilor lui si prin mine,vedea totul mai frumos.Imi repeta fara incetare ca eu sunt singurul lucru pentru care si-ar da viata.Dar a uitat vorbele astea si a plecat si el,nu in alta lume,ci in alta familie.A ales o cale mai usoara,a fost las si nu a luptat pentru mine.Nu-l condamn!Candva stiu ca se va intoarce si atunci il voi astepta cu bratele deschise,asa cum o faceam si cand aveam 5 ani si ardeam de nerabdare sa-l vad.Sunt 2 ani de cand astept sa ma imbratiseze din nou.

Iar cel de-al treilea lucru,tine de el…El,baiatul pe care l-am urcat pe un piedestal.Cu el am trait momente de neuitat.Momente de extaz si momente de durere.Imi lovea crunt sufletul,ori de cate ori avea ocazia,dar tot el il si bandaja si ii oferea cel mai bun tratament.El nu a reusit niciodata sa plece definitiv de langa mine si nu l-am inteles.In privinta lui,nu mai sper sa se mai intoarca,pentru ca stiu sigur ca o va face.El e cel mai dur si mai frumos lucru din viata mea.Mi-am jurat de atatea ori ca o sa uit ca a existat,dar de fiecare data cand eram gata sa castig batalia cu iubirea pentru el,se intorcea.Parca stia ca nu trebuie sa ma lase sa-l uit.

Pentru toti cei trei barbati din viata mea,sunt aici.De amintirile cu ei,mi-am dorit sa scap,dar nu am reusit niciodata,pentru ca in viata exista lucruri,de care oricat de mult ti-ai dori sa te indepartezi,nu vei reusi .Lucrurile astea si dragostea pentru mama,inca imi tin sufletul viu.

Fericirea tine 3 zile!

Amarata asta de fericire care e atat de greu de gasit,tine doar 3 zile.Nu stiu cine a inventat regula asta aiurita.

Tu te-ai hotarat sa te intorci,eu m-am hotarat sa te accept.Initial am fost in extaz,dar apoi am avut impresia ca totul imi scapa de sub control.Tu esti ok,poate prea ok.Eu sunt geloasa,poate prea geloasa!Calmul si fericirea,pe care mi le-am dorit, au durat doar trei zile.Imi e atat de teama sa nu te pierd din nou incat nu ma pot bucura ca te am acum.

Ai lipsit atat de mult pana acum,incat cred ca nu imi pot permite luxul emotional sa te mai las sa te mai ratacesti inca o data!Daca ai venit acum,langa mine,aici vreau sa ramai!